Când vorbim despre sănătate, alimentație și prevenirea bolilor cronice, este esențial să înțelegem diferența fundamentală dintre abordarea unui medic și cea a unui nutriționist. Deși ambele profesii contribuie la menținerea sănătății, scopurile și metodele lor sunt diferite și complementare.
Rolul medicului: diagnostic și tratament al bolilor
Medicul are rolul principal de a diagnostica și trata bolile care s-au instalat deja. Intervenția medicală are loc, de regulă, după apariția unor simptome evidente:
- Modificări ale analizelor medicale (ex. analize de sânge);
- Anomalii depistate prin investigații imagistice (ecografie, RMN, CT).
Scopurile medicinei sunt:
- Ameliorarea simptomelor – pentru ca pacientul să poată avea o calitate a vieții cât mai bună, să-și continue activitățile zilnice în ciuda bolii.
- Prelungirea vieții – mai ales în cazul bolilor cronice care, netratate, pot scurta dramatic speranța de viață.
Este important de menționat că medicina clasică nu își propune să vindece bolile cronice. Tratamentul medicamentos are rolul de a controla boala și de a preveni complicațiile severe sau decesul. Medicina poate vindeca unele infecții (bacteriene sau virale) prin antibiotice sau antivirale.
O caracteristică esențială este că medicina modernă este bazată pe dovezi (evidence-based). Orice intervenție se face doar atunci când există dovezi clare:
- modificări fiziologice;
- modificări ale analizelor medicale;
- simptomatologie;
- diagnostice confirmate.
Dacă un pacient nu are un diagnostic sau nu prezintă simptome, medicul nu are indicație să intervină: nu oferă recomandări de alimentație, suplimente sau schimbări de stil de viață (sau dacă oferă, nu o face în urma unor studii, ci doar a unor păreri personale și a ceea ce el/ea consideră că ar fi sănătos). În concluzie, medicina se axează pe tratarea bolilor, nu pe prevenirea lor.
Rolul nutriționistului: prevenție și optimizarea stilului de viață
În contrast, nutriționistul are un rol proactiv, axat pe prevenirea bolilor cronice și pe optimizarea sănătății înainte ca problemele să apară. Abordarea nutrițională include:
- recomandări personalizate de alimentație;
- strategii pentru un stil de viață sănătos (mișcare, somn, gestionarea stresului);
- recomandări de suplimente (acolo unde este necesar);
- solicitarea unor analize detaliate, adesea mai ample decât setul standard recomandat anual.
Ca nutriționist, mă concentrez pe prevenție activă. Scopul meu este să ofer clienților:
- toate informațiile necesare pentru a preveni bolile cronice (diabet, hipertensiune, dislipidemii etc.);
- instrumente practice pentru a menține organismul în echilibru;
- soluții care să reducă riscul apariției unui diagnostic pe termen lung.
În viziunea mea, prevenția ar trebui să înceapă la 30-35 de ani, nu mai târziu. Cu cât începem mai devreme să optimizăm alimentația, stilul de viață și să corectăm dezechilibrele, cu atât șansele de a evita boli cronice și medicamente pe termen lung sunt mai mari. Așteptarea apariției simptomelor înseamnă adesea că boala s-a instalat deja și este mult mai greu de controlat sau reversat.
Medicina tratează boala, nutriția previne apariția ei
Pe scurt:
- Medicul intervine după ce boala s-a instalat, pentru a trata simptomele și a preveni complicațiile.
- Nutriționistul intervine înainte de apariția bolii, pentru a preveni dezechilibrele care duc la îmbolnăvire.
Aceste două abordări sunt complementare, dar diferite. Dacă medicina se concentrează pe tratament și supraviețuire, nutriția se concentrează pe prevenție și optimizarea sănătății pe termen lung.
În multe cazuri, medicii nu fac recomandări privind alimentația sau schimbarea stilului de viață, ci se concentrează pe prescrierea de medicamente odată ce un diagnostic a fost stabilit. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că, din perspectiva medicală clasică, tratamentul medicamentos este suficient pentru a controla boala și a preveni complicațiile imediate. Astfel, pacientului i se oferă posibilitatea să-și continue stilul de viață – chiar dacă acel stil de viață este, de fapt, unul dintre factorii care au dus la apariția bolii.
Însă aici apare o capcană majoră: nicio boală cronică nu „stagnează”. Majoritatea sunt progresive. De exemplu, dacă astăzi primești un diagnostic de diabet de tip 2 sau hipertensiune arterială, dar alegi să nu faci nicio schimbare semnificativă în alimentație sau în stilul de viață, ci să urmezi doar tratamentul medicamentos, boala va avansa. În timp:
- starea de sănătate se va degrada;
- analizele de sânge vor arăta valori tot mai proaste;
- medicul va fi nevoit să crească dozele de medicamente sau să adauge altele noi pentru a ține boala sub control.
În schimb, dacă urmezi recomandările unui nutriționist, șansele de a îmbunătăți substanțial starea de sănătate cresc considerabil. Prin optimizarea alimentației, a suplimentelor (acolo unde e nevoie) și a întregului stil de viață:
- boala poate intra în remisie (în cazul diabetului de tip 2, spre exemplu);
- se poate reduce considerabil necesarul de medicamente;
- starea generală și nivelul de energie se îmbunătățesc;
- crește semnificativ calitatea vieții pe termen lung.
Cu toate acestea, majoritatea oamenilor preferă abordarea medicală, bazată pe tratament medicamentos. De ce? Pentru că aceasta le permite să continue același stil de viață, chiar dacă acel stil de viață este ceea ce i-a adus în punctul de a dezvolta boala. Schimbările recomandate de un nutriționist – deși esențiale pentru redobândirea sănătății – presupun efort, disciplină și uneori renunțarea la obiceiuri de-o viață.
Am auzit deseori afirmații precum:
„Medicul îmi permite să mănânc pâine în fiecare zi, chiar dacă am diabet. Îl voi asculta pe el!”
Deși nutriționistul știe că reducerea drastică a consumului de pâine (sau chiar renunțarea la aceasta) poate fi una dintre schimbările ce pot contribui decisiv la intrarea diabetului în remisie și la reducerea tratamentului medicamentos.
Așadar, alegerea între tratamentul medicamentos fără schimbarea stilului de viață și abordarea nutrițională bazată pe prevenție și reversie ține de motivația și de prioritățile fiecărei persoane. Cei care aleg drumul schimbării obțin pe termen lung mult mai mult decât un control al simptomelor: își recapătă sănătatea, vitalitatea și bucuria de a trăi.
